Turism

Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construit în etape, între anii 1778-1788, pentru a-i servi baronului Samuel von Brukenthal drept reşedinţă oficială şi pentru a adăposti colecţiile sale. Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale ale Palatului: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie şi cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano şi piese de mobilier transilvănean de secol XVIII.

Muzeul Ceasului, unic în reţeaua muzeelor din România, şi-a deschis porţile în anul 1963, întro sală a Palatului Culturii din Ploieşti, prin grija profesorului Nicolae Simache, director al Muzeului de Istorie între anii 1954-1971. Ulterior, colecţia de ceasornice a fost adusă într-o clădire construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, care a aparţinut lui Luca Elefterescu, cunoscut politician conservator în primele decenii ale secolului al XX-lea, în mai multe rânduri prefect al judeţului Prahova. Cei care trec pragul acestui muzeu au ocazia să urmărească evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului, de la primele "ceasuri" -cadranele solare, ceasurile arzătoare, cu apă (schiţa ceasului cu apa preluată din d`Horologerie Ancienne) sau cu nisip-, până la ceasornicele mecanice "antice" şi cele moderne. Minunate lucrări de orologerie sunt adeseori nu numai opera unor vestiţi meşteri ceasornicari, ci şi a oamenilor de artă, care au contribuit la prezentarea lor cât mai atrăgătoare, creând adevărate stiluri. Printre cele mai vechi piese din colecţie menţionăm pendulele tip tabernacol şi cele Renaissance, realizate în bronz aurit, gravate sau tăiate, uneori cu cadrane emailate. Cel mai vechi ceasornic, datat 1562, atestă, în plus, îmbinarea preocupărilor pentru calcularea timpului cu cele privind astronomia, fiind prevăzut cu cadrane astronomice. În rândul exponatelor de mare preţ din colecţia muzeului se cuvine să amintim pendulele stil Ludovic al XIV-lea, cu cabinetul prelung şi bogate decoraţiuni în bronz cizelat, aurituri, furnir exotic sau marchetaj. Nu lipsesc simbolurile: soarele, timpul, copilul cu clepsidra în mână. Cadranul din metal este împodobit, la rândul său, cu plăcuţe de email pe care sunt gravate cifrele. Stilul rococo este evidenţiat prin câteva piese: una dintre acestea a fost executată la firma ceasornicarului Brulfer din Paris, în secolul al XVIII-lea, având carcasa din lemn, pictată, o altă piesă, de mici dimensiuni, modelată în foiţă de alamă, este decorată cu o pictură în email policrom, redând o scenă galantă. Printre ceasurile stil se distinge o piesă rocaille de mare frumuseţe - o pendulă de postament - cu cabinetul înalt şi decoraţie suplă în marmură albă şi bronzuri aurite. Este opera unor artişti francezi din secolul al XVIII-lea, realizată la cererea unui comanditar austriac din Viena, August Klein, al cărui nume este menţionat pe cadran. Pendula de cămin Ludovic al XVI-lea este un alt tip de ceasornic care poate fi recunoscut în sălile muzeului. Ea aduce nota de rafinament care a survenit în gustul artistic în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ceasornicul în formă de urnă, din porţelan de Sévres, pendula cu coloane din marmură venata sau micul ceasornic de masă suspendat între colonete, acoperite cu email en éncaille, sunt câteva dintrwe cele mai frumoase exemplare ale colecţiei. De cele mai multe ori, elemente ale acestui stil se îmbină cu alte ornamente ce aparţin diverselor stiluri artistice, realizând acel "compozit" atât de caracteristic pentru secolul al XIX-lea. Începutul acestui secol va impune un nou stil artistic - Empire. Pendulele de salon realizate în acestă manieră se disting prin plasticitatea figurilor feminine, rafinamentul lucrării cu dalta şi grandoarea compoziţiei artistice. Ceasornicele Empire se vor realiza ţi la comanda stăruitoare a unor cetăţeni români pe lângă firmele din străinătate. Astfel, ceasornicarul Schuller din oraşul Braşov obţine un ceasornic pentru reclamă, relizat în acest stil. Pendula, în formă de liră, îmbogăţeşte frumoasele decoraţiuni. Piesa, prevăzută şi cu un mecanism muzical, constituie o mare atracţie pentru vizitatori. Prezentarea colecţiei "Nicolae Simache" nu ar fi completă dacă nu am mai aminti câteva lucruri despre cesornicele montate în tablouri sau "tablourile cu ceas", atribut al stilului Biedermeier. "Târgoveţi la Salzburg" şi "Tablou cu scenă de bivuac" sunt două piese aflate în expunere la Muzeul Ceasului, alături de un alt gen de "tablou cu ceas", în care însă elementul pictural a fost înlocuit cu ornamente din bronz sau alamă. Ceasornicarii germani au devenit celebri la începutul secolului al XVIII-lea prin construirea pendulelor de perete, cu mecanisme lucrate manual, păstrate în cutii artistic sculptate, cu motiv de floră şi faună, având un farmec deosebit conferit de modul de a anunţa orele prin păsări (cucul, pitpalacul) sau prin cântăreţi din fluiere şi cavale. La Muzeul Ceasului din Ploieşti pot fi admirate astfel de ceasornice populare, unele cu sonorizare simplă sau dublă, cu cântăreţi la flaut, altele monumentale, cu bogată âncărcătură ornamentală, datând din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. De influenţă populară sunt şi cesornicele de perete în cutii drepte, lucrate prin strunjire. Unele sunt executate în România, fiind prevăzute cu mecanisme de provenienţă germană sau austriacă. Impunătoare este pendula de salon, relizată în oraşul Ploieşti în anul 1934, probabil la Şcoala de Arte şi Meserii din acel timp. Ceasornicele de buzunar din colecţia muzeului sunt expresia modului în care ştiinţa, tehnica şi arta au contribuit la crearea uneia din cele mai fine şi minuscule maşinării. În istoria cesului de buzunar, inventat în jurul anului 1500 de către Peter Henlein din oraşul Nűrenberg, se vor înscrie şi alte nume de ceasornicari celebri: Ralf Gout, Th. With, George şi Edward Prior, Benjiamin Balber ş.a., precum şi firme producătoare de cesornice, care apar în număr impresionant îcepând cu mijlocul secolului al XX-lea. Dintre exponatele deosebit de valoroase menţionăm ceasornicele executate manual de mari meşteri englezi, francezi şi olandezi. Ele evidenţiază mecanisme de mers, de întoarcere, de sonorizare, lucrate cu migală în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Apare frecvent mecanismul "fus cu lanţ", căruia i s-au adus înbunătăţiri de-a lungul timpului. Sonorizarea cu gong sau cu clopot aparţine, de asemenea, începuturilor orologeriei mecanice. O altă caracteristică a caestor cesornice este cadranul din metal, cizelat sau emailat. Carcasa de protecţie, de cele mai multe ori din argint sau baga, cu formă adâncă (tip bazin), este compusă din trei capace. De la primele ceasornice de buzunar la cele realizate de firme de prestigiu precum Schaffhausen, Omega, Zenith, Patek Philippe ş.a. au trecut două secole. În acest timp, ceasornicul a ajuns la o înaltă expresie tehnică şi artstică. Colecţia muzeului conţine un însemnat număr de exemplare relizate industrial, la firmele elveţiene, franceze, germane, engleze sau americane din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Nu lipsesc ceasuri montate în atelerele din Paris, Londra, Liverpool, la care arta decoratorului este evidentă. Ceasornicele bijuterii, măiestrit executate, sunt făcute din aur sau argint, împodobite cu gravură aleasă şi pietre preţioase, alteori cu emailuri de nuanţă diferită, în care sau realizat portrete ori decoraţiuni cu mtive florale, geometrice etc. Se disting prin frumuseţe ceasurile regilor români Carol I şi Carol al II-lea, ale ţarului Alexandru al II-lea, ceasul poetului Vasile Alecsandri, ceasul-pandantiv al fiicei lui Mihail Kogălniceanu, precum şi piesele provenite de la firmele Genevieve Sandoz, Oudin ş.a. Un loc aparte în colecţie îl ocupă cesurile marilor personalităţi, reprezentanţi de seamă ai culturii şi vieţii politice româneşti de odinioară: Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan Al. Bassarabescu, Alexandru Moruzzi, Mihail Kogălniceanu, Theodor Aman, Nicolae Iorga, Păstorel Teodoreanu ş.a. În colecţie sunt şi unele ceasuri curiozităţi, cum ar fi: "ceasul invizibil", cu cadran transparent şi mecanism îngropat în ramă; ceasul "uzina cu aburi" (în miniatură) construit la Paris în anul 1800; ceasul morarului, al frizerului, ceasul-umbrelă, realizat în Anglia; ceasul tablou cu figurine mobile sau ceasul ştampilă. O ultimă surpriză pentru vizitatorii Muzeului Ceasului o rezervă cutiile muzicale, care funcţionează cu ajutorul mecanismului de ceasornic. Invenţia datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când în Europa şi America se făcea cunoscută aparatura pentru înregistrări muzicale. În jurul anului 1900 au existat şi în România flaşneta, caterinca, ţambalul automat, pianola, aris-tonul, simphonionul, pianul mecanic. S-au comercializat discul de carton, de metal, banda perforată, în suluri sau pachete. Acestea au constituit primele domenii de aplicaţie a comenzii automate, după un "program", acţionând claviaturi de piane, tuburi de orgă, clopote, clopoţei. În oraşele mai importante ale ţării exstau posibilităţi de procurare a noii aparaturi de redare sonoră. În prăvăliile de specialitate se ofereau: gramofonul cu manivelă, gramofonul de masă, gramole, aparate "His Master's Voice" ş.a.

Muzeul Stiintei si Tehnicii "Stefan Procopiu" cuprinde mai multe sectii, printre care de importantă europeană este cea care contine aparate muzicale. Unele se bazează pe principiile harpei eoliene (construită în secolul al X-lea în Anglia) si al violei (concepută în secolul al X-lea, Franta); ele sunt redate grafic, dar si printr-un exponat descoperit în jud. Suceava. Carillonul - o grupare de clopote, comandate de cilindri cu stifturi, pe care era programată o melodie - era montat în turnurile marilor orase. Primul carillon a fost construit la Dunkerque, la 1437. Carillonul din turnul central al Palatului Culturii datează de la începutul secolului al XX-lea si este programat să redea "Hora Unirii" din oră în oră, simbol al României moderne. Cutiile muzicale au fost realizate pentru prima dată în Elvetia, în secolul al XVIII-lea. Colectia muzeului nostru este formata din 10 cutii muzicale, din secolul trecut, dintre care retine atentia cea care poate reda 12 melodii românesti ori exponatul construit în 1864, la Geneva.Ceasurile cu mecanism muzical, albumele, icoanele muzicale, se bazează pe acelasi principiu de functionare. Printre exponate, trebuie mentionat ceasul muzical, construit la Viena, în 1875. Orga Barberie, construită de inventatorul din Modena, în secolul al VIII-lea, este ilustrată în muzeu prin două originale, dintre care una a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Orchestroanele au rolul de a imita o întreagă orchestră. Muzeul nostru are 4 orchestroane din secolul al XIX-lea, printre care cel cu 6 instrumente, tip "Walsanova", vechi de peste 170 de ani. Aparatele de înregistrare pe discuri, cartele si benzi perforate au fost construite începând cu secolul al VIII-lea în Franta si numite ariston. în muzeu sunt expuse două aparate de acest tip, din secolul trecut, alături de un Manopan - acordeon mecanic cu comanda pe cartelă perforată, din Germania, si de un Simfonion cu 3 discuri verticale si ceas, care redă o muzică stereofonică prin utilizarea concomitentă a celor 3 discuri, tot de productie germană, împreună cu alte aparate similare, de productie europeană. Pianul mecanic a fost realizat de francezul J. Carpentier, la 1880. Avem două aparate similare, cu cartele perforate. Pianola a fost inventată în 1897, în America; în muzeu avem mai multe exemplare, printre care pianul actionat de pianola electrică Huppfeld, pianina Bluthner, ori pianine - pianole mecanice cu program, din Anglia si Germania. Un alt aparat muzical are 3 viori si o pianină, toate automate, si a fost construit de firma germană Huppfeld. Fonograful lui Edison este reprezentat prin 4 exponate, ca si prin cei 24 cilindri de ceară pe care este înregistrată muzică populară românească. Gramofonul, construit pentru prima dată la 1887, se află si în muzeul nostru. O colectie de discuri originale, cu partituri de Wagner, Chopin, Verdi, Schubert, Beethoven, ori cu interpreti celebri, înregistrate la casele de discuri din Anglia, Franta, Germania, completează seria exponatelor de valoare unică, detinute de muzeul nostru. In sectia energetică sunt expuse, printre altele, motorul de avion IAK-80/1939, cu 14 cilindri, ca si motorul IAR-17 (fuselajul sau se află în curtea Palatului Culturii). Sectia mineralogie are o colectie bogată de exponate unice din minele Muntilor Apuseni. Sectia telecomunicatii are în dotare teleimprimatoare Siemens si Hugues, telegraful Morse, telefonul lui Philipp Reis (1863), aparatul lui Elisha Gray (1876), creatia lui Hertz (1888), aparatul lui Popov (1896), aparate românesti, radioreceptoare din Germania, Austria, Olanda, Suedia si din tara. Organizarea unor expozitii itinerante, în Occident, cu bunuri ale patrimoniului românesc apartinând valorilor universale ar fi, credem, utilă pentru cunoasterea contributiei pe care poporul român a adus-o la dezvoltarea culturii universale.

Muzeul Etnografic al Moldovei detine colectii cu peste 11000 obiecte ce reprezintă civilizatia si spiritualitatea poporului român, ocupatiile fundamentale ale tăranului fiind agricultura, cresterea vitelor, culesul, pescuitul. Muzeul prezintă unelte din lemn ce constituie adevărate elemente industriale: instalatii pentru produs pânza groasă, prese pentru ulei si vin. Inventare exhaustive ale stânii, inclusiv instrumentele muzicale pastoresti, redau frumusetea creatiei populare romanesti, contributie unică la cultura mondială. Ornamentatia acestor obiecte prin motive ca: rozeta, steaua, soarele, bradul, pasarea, sarpele, crucea, reprezintă o parte însemnata a spiritualitatii universale.Măstile traditionale de Anul Nou, ori obiectele care ilustrează obiceiurile populare cu aceeasi ocazie: ursul, capra, boul, strutul, măstile antropomorfe, reprezintă creatii ale spiritului uman, specific spatiului nord-dunarean. Bogata colectie a textilelor de interior: covoare, laicere, păretare, scoarte, îmbrăcăminte, cu decoratii realizate cu culori vegetale, cu motive zoomorfe, ornitomorfe, vegetale, etc, constituie o atractie deosebită a turistilor din toată lumea. Fiecare obiect din muzeu sau din depozit reprezintă un unicat national si mondial si demonstrează contributia poporului roman la civilizatia si cultura omenirii.

Din Evul Mediu, elementele culturale ale civilizatiilor orientală si occidentală sunt prezente prin ceramica de Iznik (vechea Nikeea), din Tările de Jos, din Constantinopol, din statele germane, cum ar fi cadranul solar din ivoriu, folosit si ca busolă, creat la 1591 în lumea germană - poartă inscriptia HANS TROSCHED si este unic în toată Europa. Epoca modernă este dominată de personalitatea regilor romani din familia Hohenzollern - Siegmaringen, ale căror obiecte personale sunt prezente în expozitie. Din perioada interbelică, muzeul pastrează decoratii europene acordate unor personalitati romanesti, ori documente politice din perioada totalitaristă.Guillaume Coustou, Francois Boucher etc., reprezentând Renasterea si fenomenul artistic european. Printre aceste opere, mai mentionăm un goblen din secolul al XVIII-lea, ilustrându-l pe Maresalul Villars. Galeria de artă universală cuprinde creatii ale scolilor: italiană, spaniolă, franceză, flamandă, olandeză, germană,austriacă, elvetiană, cehă, rusă, bulgară, poloneză. Nu lipsesc nici artistii romani ale căror picturi au intrat în patrimoniul mondial: D. Stahi, Theodor Aman, St. Luchian, N. Grigorescu, I. Andreescu, Th. Pallady, Gh. Petrascu, N. Tonitza, D. Paciurea, Al. Ciucurencu, C. Baba, I. Irimescu etcDin cele peste 8000 de opere de artă, aproape 1000 apartin patrimoniului national si universal. Muzeul găzduieste, de asemenea, expozitii ale marilor artisti contemporani din Olanda, Egipt, Germania, Franta, Suedia, Cehia, Slovenia, etc.

Muzeul de Istorie a Moldovei are un patrimoniu de peste 35000 de obiecte, din diferite domenii: arheologie, numismatică, artă decorativă, carte veche, documente etc Craniul de mamut, apartinând paleoliticului mijlociu, nu reprezintă un unicat în domeniu, dar inciziile practicate pe ivoriu reprezintă, credem, cele mai vechi elemente ale unui comportament simbolic (aproximativ 70.000 B.P.). Materialele ceramice apartinând culturii Starcevo-Cris fac dovada începuturilor neolitizarii în spatiul carpato - dunărean, prin complexul cultural Sesklo-Karanovo-Kremikovici-Starcevo-Cris-Koros, care a afectat întregul sud-est european (Grecia, Bulgaria, fosta Iugoslavie, România, Ungaria). Celebra civilizatie cu ceramica pictată - Cucuteni-Tripolie - cu analogii în China preistorică - este reprezentată printr-un număr impresionant de obiecte. Apartinând artei si civilizatiei universale, civilizatia Cucuteni constituie un adevărat univers al sacrului în mentalitatea preistorică. La Grande Deesse reprezenta, pentru comunitatea umană, întreaga religie a vietii si a renasterii naturii. Simbolistica decorului pictat pe ceramica cucuteniană sau pe statuetele antropomorfe, îndeosebi feminine, este vastă si profundă, reprezentând unitatea religioasă a Pămantului cu Cerul, a terenului agricol si a lumii animale cu zeitatea. Fenomenul indoeuropenizarii - prezenta elementelor din stepele euro-asiatice si, mai apropiate, nord-pontice - este ilustrat prin ceramica cu forme specifice, apartinând marelui complex cultural Horodistea- Erbiceni- Gorodsk-Usatova. Civilizatiile triburilor pre-tracice, din epoca bronzului, si a celor tracice, din epoca fierului, cu elemente scitice si celtice, sunt reprezentate în tot spatiul românesc prin asezări în aer liber si fortificate: Stăncesti - jud. Botosani si Cotnari-Catalina - jud. Iasi Geto-dacii au intrat de timpuriu în relatii culturale cu lumea greacă si cu populatiile germanice (bastarnii), ale căror produse ceramice se găsesc în expozitiile si în depozitele noastre. Cucerirea romană (101-102 si 105-106) a determinat includerea, în sfera sa de civilizatie, a provinciei Dacia. Muzeul pastrează ceramică si tezaure monetare romane, iar elemente sarmatice si apoi gotice din secolele II-III si respectiv IV d.Hr. sunt, de asemenea, bogat reprezentate în muzeu. Crestinismul este atestat înca din secolele II-IV; acesta, ca si relatiile cu Imperiul Bizantin (care au pastrat romanitatea nord-dunareană în vremea migratiei slavilor si a altor popoare) sunt ilustrate în muzeu prin tezaure, obiecte de cult crestin - engolpioane (cruci-relicviar), etc. Din Evul Mediu, elementele culturale ale civilizatiilor orientală si occidentală sunt prezente prin ceramica de Iznik (vechea Nikeea), din Tările de Jos, din Constantinopol, din statele germane, cum ar fi cadranul solar din ivoriu, folosit si ca busolă, creat la 1591 în lumea germană - poartă inscriptia HANS TROSCHED si este unic în toată Europa. Epoca modernă este dominată de personalitatea regilor romani din familia Hohenzollern - Siegmaringen, ale căror obiecte personale sunt prezente în expozitie. Din perioada interbelică, muzeul pastrează decoratii europene acordate unor personalitati romanesti, ori documente politice din perioada totalitaristă.

Muzeul Naţional de Artă Cluj posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească şi europeană: pictură, grafică şi artă decorativă (secolele XV-XX). Înfiinţat în anul 1951, muzeul a beneficiat încă de la constituirea sa, de unele fonduri mai vechi: o mică parte din colecţia de curiozităţi, orfevrărie, piese de mobilier şi artă plastică europeană, provenind de la Muzeul Ardelean şi mai ales colecţia cunoscută sub numele "Pinacoteca Virgil Cioflec". De numele lui Virgil Cioflec (1876-1948), autor al unor monografii de referinţă dedicate pictorilor Ştefan Luchian (1924) şi Nicolae Grigorescu (1925), precum şi al unor scrieri despre arta pertinente publicate în presa vremii, se leagă un act de cultură de mare însemnătate pentru viaţa Clujului interbelic: donarea colecţiei sale de artă românească, Universităţii Clujene (1929-1930). Deschidrea către public a pinacotecii Virgil Cioflec (1933) însemna, de fapt, deschiderea la Cluj a primului muzeu de artă românească modernă, al cărui succesor a devenit Muzeul Naţional de Artă Cluj.

"Casa Mureşenilor" s-a înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar, o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri ai acestei familii cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor. Arhiva Muresenilor este una dintre cele mai bogate si importante arhive de familie. Conducînd timp de mai bine de o jumatate de secol "Gazeta Transilvaniei", Muresenii au corespondat cu toti fruntasii politici ai vremii lor, atît din Ardeal cît si din celelalte provincii locuite de români. Pe lînga corespondenta politica, în Arhiva Muresenilor se gasesc - sporindu-i valoarea culturala - numeroase manuscrise ale Muresenilor si ale corespondentilor ziarelor conduse de ei. Atrage atentia si prezenta documentelor legate de istoria imnului national , "Desteapta-te, Romane", creatie a nemuritorului Andrei Muresanu.

Rezultat al gândirii economice liberale româneşti, dominate de ideea realizării unui sistem de credit naţional puternic, Banca Naţională a României a fost întemeiată la 11/23 aprilie 1880. Ministrul de Finanţe de atunci, Ion Câmpineanu, a devenit primul guvernator, Eugeniu Carada - adevăratul ctitor - a condus organizarea şi funcţionarea Imprimeriei alături de Emil Costinescu, iar Theodor Ştefănescu s-a ocupat de organizarea contabilă a Băncii. Pornită la drum cu un capital de 30 de milioane de lei (din care 10 milioane capital de stat), Banca şi-a desfăşurat iniţial activitatea într-un mic spaţiu de la Creditul Funciar Rural. La 16 decembrie 1900, statul s-a retras din asociaţia formată cu Banca Naţională a României, aceasta devenind o simplă bancă particulară privilegiată, drepturile guvernului trecând asupra acţionarilor. Banca primea prelungirea dreptului de privilegiu asupra emisiunii monetare până la 31 decembrie 1920, drept prelungit apoi până la 31 decembrie 1930. Din cauza războiului, la 15 noiembrie 1916 Banca Naţională a fost evacuată la Iaşi. Administraţia militară germană a sechestrat sediul şi bunurile BNR La 14 noiembrie 1916, tezaurul Băncii fusese mutat la Iaşi, iar apoi transferat în Rusia sub paza şi garanţia guvernului rus. La 1 decembrie 1918, Guvernul român, Banca Naţională, precum şi celelalte instituţii centrale revin la Bucureşti. În acea grea perioadă, Banca Naţională a fost singurul sprijin al statului în refacerea economiei distruse de război şi în unificarea circulaţiei monetare. După 1924 a avut loc reorganizarea Băncii Naţionale. Legea din 1925 prelungea privilegiul de emisiune pentru Banca Naţională pe o perioadă de 30 de ani şi mărea capitalul de la 30 la 100 de milioane de lei. Statul a reintrat în rândul acţionarilor. În perioada crizei economice din anii 1929-1933, Banca a acordat credite statului pentru echilibrarea bugetului, operaţiune continuată şi în anii următori. Treptat, atribuţiile şi rolul Băncii în sfera financiară au crescut foarte mult, acesteia revenindu-i dreptul de control al activităţii bancare, al circulaţiei devizelor, de elaborare a politicii monetare şi financiare a ţării. După preluarea puterii politice de către comunişti (6 martie 1945), guvernul a trecut la etatizarea băncilor, lucru realizat în două etape: penetrarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale de către comunişti, la 28 noiembrie 1946, respectiv dizolvarea şi punerea în stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, cu excepţia BNR şi CEC., la 11 august 1948. Din 1990, a început anevoiosul drum al reluării de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale fireşti deţinute până în 1946.

Fondat la 18 decembrie 1923, Muzeul Militar National a devenit unul dintre cele mai importante institutii muzeale ale României. Inca din anul 1865, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, apar primele initiative de infiintare a unui muzeu militar, prin depozitarea la Arsenalul Armatei din Bucuresti a drapelelor, uniformelor si armelor iesite din dotare. In acest lacas, in 1893 se creaza Muzeul Artileriei, care devine in 1914 sectie a Muzeului National de Antichitati. Patrimoniul Muzeului Militar National cuprinde peste 1300000 repere, structurate in 42 de colectii. Cele mai importante sunt: uniforme romanesti si straine, arme albe si de foc, ordine si medalii, drapele si stindarde, aviatie si marina, geniu si transmisiuni, calesti si accesorii de calarie, fototeca si fond documentar. Organizata pe o suprafata de 22150 m2, expozitia muzeala - ce prezinta aproximativ 6%, din patrimoniu cuprinde: expozitia permanenta de istorie militara veche, medievala, moderna si contemporana (pav. A), parcul de tehnica militara; principalele colectii (pav. B) si expozitiile de aviatie (pav. E), respectiv atelaje, harnasamente si accesorii de calarie ( pav. F) Cladirea (foto) in care functioneaza, din 1988, Muzeul Militar National a fost construita in 1898 si in ea a functionat Regimentul IV Ilfov nr.21 (care pastreaza traditia primului regiment de infanterie creat in Moldova in 1830).

Crearea Muzeului Satului (cu denumirea actuala de Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti") este rodul unor cercetari intense si sustinute, teoretice si de teren, ca si a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, intemeietor al Scolii Sociologice din Bucuresti. In calitate de sef al catedrei de socilogie din cadrul Universitatii Bucuresti, Gusti organizeaza intre 1925-1935, cu specialisti din diverse domenii ( sociologi, etnografi, folcloristi, geografi, statisticieni, medici ) si cu studenti, campanii de cercetari monografice, cu caracter interdisciplinar, intr-un numar relativ mare de sate ( Fundu Moldovei-jud. Suceava, Nereju-jud.Vrancea, Dragus-jud.Brasov, Dragomiresti-jud. Maramures etc. ) Detalii ... Despre Muzeul Satului Incepând cu anii '60, în România a fost creata o importanta retea de muzee în aer liber; activitatea sa înscriindu-se dezideratelor europene de salvare a patrimoniului traditional construit. Desi, se prefera la acea data (ca si acum) conservarea in situ a monumentului, pentru a nu împieta asupra ambientului natural din care a crescut “initial”, totusi, datorita conditiillor impuse de legislatie ca si de dificultatea prezentarii in situ a unui asemenea tip de constructie,s-a adoptat, ca principala metoda de salvare, transferarea în muzee în aer liber. A fost singura cale care a dus la salvarea efectiva a unor exemplare deosebite de constructii vernaculare precum si la crearea unei puternice retele de muzee în aer liber, care astazi însumeaza 19 unitati, în profile variate, pentru care monumentele au fost selectionate pe criterii diverse : ocupationale, sociologice etc.