Bucuresti- Muzeul Bancii Nationale a Romaniei
Bucuresti- Muzeul Bancii Nationale a Romaniei
ZONA: Muzee
Bucuresti- Muzeul Bancii Nationale a Romaniei
Rezultat al gāndirii economice liberale romāneşti, dominate de ideea realizării unui sistem de credit naţional puternic, Banca Naţională a Romāniei a fost īntemeiată la 11/23 aprilie 1880. Ministrul de Finanţe de atunci, Ion Cāmpineanu, a devenit primul guvernator, Eugeniu Carada - adevăratul ctitor - a condus organizarea şi funcţionarea Imprimeriei alături de Emil Costinescu, iar Theodor Ştefănescu s-a ocupat de organizarea contabilă a Băncii.
Pornită la drum cu un capital de 30 de milioane de lei (din care 10 milioane capital de stat), Banca şi-a desfăşurat iniţial activitatea īntr-un mic spaţiu de la Creditul Funciar Rural. La 16 decembrie 1900, statul s-a retras din asociaţia formată cu Banca Naţională a Romāniei, aceasta devenind o simplă bancă particulară privilegiată, drepturile guvernului trecānd asupra acţionarilor. Banca primea prelungirea dreptului de privilegiu asupra emisiunii monetare pānă la 31 decembrie 1920, drept prelungit apoi pānă la 31 decembrie 1930.
Din cauza războiului, la 15 noiembrie 1916 Banca Naţională a fost evacuată la Iaşi. Administraţia militară germană a sechestrat sediul şi bunurile BNR La 14 noiembrie 1916, tezaurul Băncii fusese mutat la Iaşi, iar apoi transferat īn Rusia sub paza şi garanţia guvernului rus.
La 1 decembrie 1918, Guvernul romān, Banca Naţională, precum şi celelalte instituţii centrale revin la Bucureşti. Īn acea grea perioadă, Banca Naţională a fost singurul sprijin al statului īn refacerea economiei distruse de război şi īn unificarea circulaţiei monetare.
După 1924 a avut loc reorganizarea Băncii Naţionale. Legea din 1925 prelungea privilegiul de emisiune pentru Banca Naţională pe o perioadă de 30 de ani şi mărea capitalul de la 30 la 100 de milioane de lei. Statul a reintrat īn rāndul acţionarilor.
Īn perioada crizei economice din anii 1929-1933, Banca a acordat credite statului pentru echilibrarea bugetului, operaţiune continuată şi īn anii următori. Treptat, atribuţiile şi rolul Băncii īn sfera financiară au crescut foarte mult, acesteia revenindu-i dreptul de control al activităţii bancare, al circulaţiei devizelor, de elaborare a politicii monetare şi financiare a ţării.
După preluarea puterii politice de către comunişti (6 martie 1945), guvernul a trecut la etatizarea băncilor, lucru realizat īn două etape: penetrarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale de către comunişti, la 28 noiembrie 1946, respectiv dizolvarea şi punerea īn stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, cu excepţia BNR şi CEC., la 11 august 1948.
Din 1990, a īnceput anevoiosul drum al reluării de către Banca Naţională a Romāniei a funcţiilor sale fireşti deţinute pānă īn 1946.
Pornită la drum cu un capital de 30 de milioane de lei (din care 10 milioane capital de stat), Banca şi-a desfăşurat iniţial activitatea īntr-un mic spaţiu de la Creditul Funciar Rural. La 16 decembrie 1900, statul s-a retras din asociaţia formată cu Banca Naţională a Romāniei, aceasta devenind o simplă bancă particulară privilegiată, drepturile guvernului trecānd asupra acţionarilor. Banca primea prelungirea dreptului de privilegiu asupra emisiunii monetare pānă la 31 decembrie 1920, drept prelungit apoi pānă la 31 decembrie 1930.
Din cauza războiului, la 15 noiembrie 1916 Banca Naţională a fost evacuată la Iaşi. Administraţia militară germană a sechestrat sediul şi bunurile BNR La 14 noiembrie 1916, tezaurul Băncii fusese mutat la Iaşi, iar apoi transferat īn Rusia sub paza şi garanţia guvernului rus.
La 1 decembrie 1918, Guvernul romān, Banca Naţională, precum şi celelalte instituţii centrale revin la Bucureşti. Īn acea grea perioadă, Banca Naţională a fost singurul sprijin al statului īn refacerea economiei distruse de război şi īn unificarea circulaţiei monetare.
După 1924 a avut loc reorganizarea Băncii Naţionale. Legea din 1925 prelungea privilegiul de emisiune pentru Banca Naţională pe o perioadă de 30 de ani şi mărea capitalul de la 30 la 100 de milioane de lei. Statul a reintrat īn rāndul acţionarilor.
Īn perioada crizei economice din anii 1929-1933, Banca a acordat credite statului pentru echilibrarea bugetului, operaţiune continuată şi īn anii următori. Treptat, atribuţiile şi rolul Băncii īn sfera financiară au crescut foarte mult, acesteia revenindu-i dreptul de control al activităţii bancare, al circulaţiei devizelor, de elaborare a politicii monetare şi financiare a ţării.
După preluarea puterii politice de către comunişti (6 martie 1945), guvernul a trecut la etatizarea băncilor, lucru realizat īn două etape: penetrarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale de către comunişti, la 28 noiembrie 1946, respectiv dizolvarea şi punerea īn stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, cu excepţia BNR şi CEC., la 11 august 1948.
Din 1990, a īnceput anevoiosul drum al reluării de către Banca Naţională a Romāniei a funcţiilor sale fireşti deţinute pānă īn 1946.